- aspiro
- Aspiro, aspiras, pen. prod. aspirare. Souffler, Venter. vt Aspirant aurae. Virgil.\Aspirare ad granaria dicitur ventus. Varro. Souffler et venter contre les greniers.\Aspirare, pro Accedere. Columel. Ne coluber, ne vipera, aut mustela possit aspirare. Approcher, Aborder, Parvenir.\Quo neque Carthaginensium classes vnquam aspirare potuerunt. Cic. Parvenir.\Aspirare in curiam. Cic. Tascher de parvenir en court, Aspirer à, etc.\Aspirare nemo potest ad illum. Cic. Nul ne peult avoir acces à luy, On ne s'en peult approcher.\Aspirare ad aliquem ex bellica laude. Cic. Parvenir à l'honneur et louange qu'un autre a acquis au faict de la guerre, ou Se parangonner à un autre en matiere de guerre.\Aspirare ad rem aliquam. Cic. Aspirer, et tascher de parvenir à quelque chose.\Accedere, aut aspirare ad causam alterius inuito eo. Cic. Tascher de s'entremettre de l'affaire d'autruy contre sa volunté.\Ad eam laudem aspirare non possunt. Ci. Ils ne peuvent parvenir à telles louanges.\Aspirat Deus mentem aut ingenium hominibus. Quint. Hoc est, impertit, dat. Il inspire et donne.\Aspirat primo fortuna labori. Virg. Favorise et aide.
Dictionarium latinogallicum. 1552.